„Uitarea se poartă cu aducerea aminte ca o mamă vitregă şi pentru ca cele săvârşite în timp să nu se piardă din amintirea urmaşilor, odată cu trecerea timpului, înţeleapta iscusinţă a oamenilor a născocit mijlocul să întărească, cu ocrotirea scrisului, şirul lucrurilor făptuite, spre veşnica lor amintire”.
„Majoritatea locuitorilor Ardealului o formează românii din satele răspândite pe toate văile și dealurile”[1].
[1] Unirea Poporului, Anul XVI, nr. 37, Blaj 1934, pp. 2, 3
„Școala este lucrul de căpetenie, în care se oglindește râvna şi sârguinţa unui popor spre cultură şi civilizaţiune”[1].
[1] Gazeta Transilvaniei, Anul L, nr. 14, Brașov 1887, p. 3
Am ilustrat cartea de poezie „când s-au născut poeții” cu două tablouri ale pictorului Adrian Leonard MELISCH, complementare, ca viziune, textelor mele lirice. Va urma cartea „joc”, o aparentă joacă, premeditată ca atare prin primul poem. Am nevoie de un astfel de discurs, în condițiile în care volumul „S” al „poveștii așezărilor transilvane”, la care lucrez zilnic, este infernal de lung – cred că va avea peste 1.000 de pagini.
Un român de inimă, Dumitru Cichindeal, a rostit memorabilele cuvinte: „Mintea, mintea, mărită nație română! Când te vei lumina cu învăţătură, mai mărită nație decât tine nu va fi!”.